The Cure - Disintegration (1989)

ATENTIE!
Daca suferiti de depresii cronice si incurabile nu ascultati acest album! Defapt nu ascultati deloc aceasta trupa.

The Cure este o trupa cu doua fete: una care poduce piese de dragoste romantice si foarte "happy", iar cealalta fata a trupei produce piese care iti pot rupe inima (expresie cocalaristica).
The Cure a inceput ca o trupa de post-punk care a scos primul album in 1979 intitulat "Three Imaginary Boys" dupa care nu prea m-am omorat (cand vine vorba de post-punk imi plac mai mult Joy Division, dar asta e alta mancare de peste).
Apoi au urmat 3 albume care pentru mine raman clasice: "Seventeen Seconds" (1980) care pentru mine este ca o poveste despre un tip care omoara 2 copii iar apoi regreta ceea ce a facut; "Faith" (1981) care pentru mine reprezinta felul in care te simti dupa ce ai pierdut pe cineva drag; iar cel de al 3-lea este "Pornography" (1982) care va ramane in istorie unul dintre cele mai depresive albume facute vreodata, este ca si cum haosul si dezordinea ar lua foma muzicii.
Tot in 1982 insa, Robert Smith (creierul trupei) a decis ca nu ii convine imaginea depresiva a trupei si a inceput sa scoata piese cu un sound mai "happy".
In 1983 urmeaza colectia de piese cu o tenta mai electronica si chiar si disco intitulata "Japanese Whispers". In 1984 este scos albumul cel mai ciudat al lor intitulat "The Top", un album orientat spre absurd si psihedelie, acest album fiind mai mult un album solo Robert Smith, fiind singurul care a cantat pe album.]
In 1985 apare "The Head On The Door", cel mai divers album al trupei si unul din preferatele mele.
"Kiss Me Kiss Me Kiss Me" apare in 1987 si se dovedeste a fi un album de succes, cel mai bun album al lor aparut dupa 1982. Albumul contine piese atat "happy" cat si piese "dark" aratand directia spre care se va indrepta trupa pe urmatorul album.
In 1989, Robert Smith isi da seama ca anii au trecut iar "capodopera" lui inca nu vazuse lumina zilei (aici nu sunt de acord cu el deoarece in opinia mea "Seventeen Seconds", "Faith", "Pornography", "The Head On The Door" si "Kiss Me Kiss Me Kiss Me" sunt capodopere, dar asta sunt doar eu).

Aparut pe data de 1 mai 1989 (acum 21 de ani!) "Disintegration" se dovedeste a fi cel mai bun album The Cure realizat vreodata. In opinia mea, albumul acesta este probabil pe locul 1 in topul meu personal, desi The Cure nu este trupa mea preferata.
Atmosfera albumului este una foarte intunecata, plina de tristete si regret, iar unele pasaje muzicale te duc in lumea viselor.
Versurile pieselor ar putea rivaliza si cu unul ca Mihai Eminescu, Lucian Blaga sau Nichita Stanescu.



Chiar si coperta iti arata o mostra din atmosfera albumului. Privirea plina de intelepciune a lui Robert Smith iar verdele acela care pare desprins din visele mele se sincronizeaza perfect cu muzica si versurile de pe album.

Piesele:

PLAINSONG
Piesa aceasta este echivalentul unui vis. Incepe incet de tot, nu auzi mai nimic decat niste clopote(?) iar apoi BANG! Primul lucru care imi vine in cap este faptul ca totul se desfasoara ca intr-un vis, chiar si chitara pare a fi in "slow-motion", iar vocea lui Robert Smith se aude ca un ecou distant. Versurile descriu un dialog intre 2 persoane, una din ele fiind pe moarte.
10/10

PICTURES OF YOU
Aici totul suna mai optimist, dar in acelasi timp si melancolic. Ascultand aceasta piesa imi dau seama de unde si-au luat multe trupe inspiratia muzicala.
Reprezinta regretul pe care cineva il poate simti in viata. Este ca si atunci cand iti dai seama de ce ai pierdut in viata din cauza altor lucruri.
10/10

CLOSEDOWN
Aceasta piesa este foarte interesanta. Are un intro lung care suna ca muzica pe care te-ai astepta sa o asculte zanele padurilor. Piesa are doar o strofa dar care spune mai multe decat ar spune poemele de 354541 de strofe ale altor pseudo-intelectuali. Versurile descriu dorinta de a te bucura de dragoste.
10/10

LOVESONG
Poate singura piesa mai "normala" de pe album. Este ca o piesa pe care ar putea sa o scrie oricine insa isi face simtita prezenta magia trupei. Versurile nu reprezinta decat felul in care ii poti spune cuiva ca il/o iubesti.
10/10

LAST DANCE
Sau cum ar spune Bloody: "Muzica de nunta". Da, o piesa parca desprinsa dintr-o nunta morbida sau din filmele lui Tim Burton. Versurile descriu o intalnire intre 2 persoane dupa mult timp dupa ce s-au despartit.
10/10

LULLABY
Cea mai cunoscuta piesa de pe album si probabil cea mai cuunoscuta piesa a trupei. Desprinsa parca dintr-un film de groaza, piesa poate fi descrisa ca un cosmar, daca este sa te iei dupa versurile piesei. Versurile pot avea 2 intelesuri: primul inteles metaforic ar fi acela de un vis devenit cosmar in care te mananca un paianjen urias, iar al doilea inteles este acela de viol. Nu intru in detali.
10/10

FASCINATION STREET
Probabil cea mai "heavy" (daca se poate spune asa ceva in cazul trupei The Cure) de pe album. O piesa in care bass-ul domina. Este probabil singura piesa de pe album caruia nu i-am gasit un sens din punct de vedere liric. Pobabil este despre cum un artist este obligat sa isi multumeasca fanii sau despre sau poate fi pur si simplu despre sex.
10/10

PRAYERS FOR RAIN
O piesa foarte ciudata din punct de vedere muzical. Aici isi face simtita prezenta tristetea care domina albumul in cea mai mare parte precum si senzatia aceea ca nu mai are rost nimic in viata, iar versurile descriu cum este sa fi abuzat si folosit de alte persoane precum si speranta pentru ceva mai bun (facand aluzie la ploaie).
10/10

THE SAME DEEP WATER AS YOU
O piesa foarte monotona care ajuta la atmosfera albumului, este totodata si cea mai lunga de pe album (9 minute). Cand ascult aceasta piesa ma gandesc la un loc cu multa apa (probabil un lac) si pot vedea doua persoane care se sinucid prin innecare pentru a putea fi impreuna in viata de apoi, lucru imposibil in viata aceasta.
10/10

DISINTEGRATION
Piesa mea preferata de pe album (desi le ador pe toate 12, this one takes the cake). Multi spun ca este monotona, dar acesta este scopul albumului: sa te intristeze prin monotonia dominanta. Piesa aceasta poate fi descrisa ca fiind cel mai bun exemplu de despartire intre 2 persoane. Versurile formeaza o scrisoare de adio prin care cineva ii spune perosanei iubite ca il/o paraseste.
10/10

HOMESICK
O piesa care pentru mine inseamna mult. Piesa aceasta descrie cum este sa fi dependent de unele lucruri (cum ar fi alcoolul, drogurile, etc.). Am avut si eu probleme in viata asta cu alcoolul si stiu cum este. Aici "casa" (home) este echivalentul dependentei. Dorinta persoanei in cauza este aceea de a inlatura "dorinta de a merge acasa". Bine gandita piesa!
10/10

UNTITLED
Albumul se incheie pe un ton optimist, chiar daca versurile descriu cum este sa fi parasit de persoana iubita. Dar piesa este optimista deoarece atunci cand cineva te paraseste, trebuie sa fi optimist deoarece este loc si de mai bine.
10/10

Nota finala: 120/120


Eh, uite ca am gatat si cu asta. In concluzie, acest album reprezinta o lectie de viata, mult mai importanta decat ceea ce se preda in scoli.
Desi dau foarte rar 10 tuturor pieselor de album, aici pot face o exceptie.

PS: Stan din "South Park" a avut dreptate cand a spus ca "Disintegration" este cel mai tare album.
EVER!

























Enjoy!